Anatomie

Dacã mi-ai spinteca sternul,

Mi-ai gãsi inima ca o plantã carnivorã

Ce-mi devoreazã permanent internul

Corporal, orã de orã.

Tu ai trezit oroarea autofagã

Ce-şi sfâşie culcuşul ancestral.

Un corp sleit, fãrã de vlagã

Te proslãveşte germen criminal.

Ca un sinucigaş ce-şi laudã otrava,

Te cânt, te ador, te aştept, te urmãresc,

Iar tu precum vulcanul care-şi varsã lava

Arzi tot în cale, însã munţii cresc.

Mi-ai rãscolit strãfundurile gândirii

Si mâlul gândurilor negre pute.

Mã-neacã deversarea putrezirii

Ce am dospit-o timp de zile multe.

Te folosesc ca pe-un dezinfectant,

Haznalei mele sufleteşti.

Zaimful tãu, alb, sacrosanct

Mã duce-n înãlţimile cereşti.

Bacãu, 13.08.2014