Rãsãrit

Intri-n mine precum mana.

Mâna-mi tremurã şi pana

Care scrie se-ncleşteazã.

Spiritul se-nvioreazã.

Dimineaţa mã cuprinde

Cu lumina ce se-ntinde.

Mã închin spre rãsãritul

Chipului tãu, preaiubitul.

Chiar şi-n ultimul meu vis,

Eşti superbã, Beatrice.

Bacãu, august 2014

Zi perfectã

Azi m-am simţit foarte bine,

M-am gândit numai la tine,

Chipul tãu de muzã creaţã

M-a trezit de dimineaţã.

Mi-am fãcut cafeaua tare

Şi privind în depãrtare,

Pe fereastra luminoasã,

Te-am vãzut intrând în casã.

Un zefir te-nvaluieşte,

Cârlionţii ţi-i zburleşte,

Vãlul alb cel porţi pe tine

Se desface cãtre mine.

Trupul tãu alba silfidã

Cade-n braţele-mi. Timidã,

Privirea ta se îndreaptã

Cãtre mine şi aşteaptã,

Ochiul meu sã te cuprindã,

Precum magica oglindã.

Sufletul mi se desface.

E senzaţia ce-mi place.

Te cuprind precum o mama,

Pruncul la al sãu sân cheamã.

Te absorb în trup şi-n vise,

Porţile îmi sunt deschise.

Bacãu, august 2014

Zi de câine

Azi ţi-am ieşit în cale ca un câine,

Cerşeam doar o privire de la tine.

M-am gudurat umil în faţa ta,

Sperând sã îţi atrag privirea.

Tu ai trecut semeţã, glacialã,

Cu pasul tãu imperial, de galã.

Fãptura ta perfecta şi divinã

Împrãştia cascade de luminã.

Toţi trecãtorii care te-au vãzut

S-au înclinat umil, admirativ,

Doar câinele se strecura tãcut şi emotiv,

Adulmecând parfumul muzei ce-a trecut.

Retras în colţu-i rece şi întunecat,

Molosul ghemuit se-aşeazã.

Închide ochii trist, adoarme şi viseazã,

O lunã plinã, cerul înstelat.

O nouã zi-şi aruncã-n lume versul,

Eu, câinele bãtrân m-am deşteptat,

Mã scutur încet şi c-un oftat,

Pe calea muzei stau sã-i ascult mersul.

Niciodatã vara n-a fost mai frumoasã

Sufletului meu, care nu te lasã.

17.08.2014 

Trandafirul alb

Am rãsãrit doar pentru tine,

Ieri  dimineaţã am îmbobocit,

Când chipul tãu s-a aplecat spre mine,

Cu sute de petale-am înflorit.

Numai privirea ta mã-nvigoreazã

Şi nu-mi doresc decât ca mâna ta,

Precum a soarelui fierbinte razã,

Sã se coboare dulce-asupra mea.

Eu sunt trandafirul alb din vis,

Nãscut din focul viselor fierbinţi,

Plutind pe cerul nopţii înstelat, deschis

Spre mâna ta. Întinde-o sã mã simţi.

17.08.2014

Recunoştinţã

Dacã tu n-ai fi fost,

Eu n-aş fi ceea ce sunt acum.

Am pornit alert pe un nou drum,

Cu cel ma prolific rost.

Vorbele mele purtate de vânt,

Rãsunã vioi prin vãi şi pe dealuri,

Pe ape stârnesc cercuri spre maluri

Se-ntorc spre primul cuvânt.

Întâia femeie şi-ntâiul bãrbat,

Când s-au intâlnit goi sub soare

S-au bucurat de stimulul ce doare,

Când teama te cuprinde de cel apropiat.

Dacã tu vei fi mereu,

Lumina şi-ntunericul ce mã-nconjoarã,

Cred ca la sfârşit ca-ntâia oara

Voi mulţumi smerit lui Dumnezeu.

13.08.2014

Dacã

Dacã pietrele ar vorbi, ar spune

Cã tu eşti apa care le dezmiardã.

Când arşita soarelui vine sã le ardã

Tu eşti roua nopţii, mângâind nisipul de pe dune.

Dacã aş avea curaj sã vorbesc,

Aş marturisi cã visele mele nebune

Se pierd în noapte în loc sã se-adune

Când în lumina lunii, la tine mã gândesc.

Dacã valurile înspumate ar vorbi,

Stâncile din faţa lor s-ar scufunda

Şi marea liberã spre ţãrm s-ar avanta,

Ivind dintre talazuri speranţa de-a iubi.

16.08.2014

Parfum cârlionţat

Femeia -naltã cu pãr ondulat

Mi-a intrat în suflet într-o primãvarã.

La ceas tihnit, cu mult fum de ţigarã,

O vãd plutind pe cerul platinat.

Degeaba stau lihnit şi-nnegurat

Visând la cea mai reuşitã searã.

A fost demult, dar încã mã-nfioarã

Un vag parfum de pãr cârlionţat.

Un chip apare şi se-ascunde

Mã tot intreb : Când va veni şi unde

Îl  voi revedea şi cum ?

Se-tinde-n inimã şi-n minte

Încã simţind acel parfum

Al readucerii aminte.

Bacãu, 14.08.2014