Zi de câine

Azi ţi-am ieşit în cale ca un câine,

Cerşeam doar o privire de la tine.

M-am gudurat umil în faţa ta,

Sperând sã îţi atrag privirea.

Tu ai trecut semeţã, glacialã,

Cu pasul tãu imperial, de galã.

Fãptura ta perfecta şi divinã

Împrãştia cascade de luminã.

Toţi trecãtorii care te-au vãzut

S-au înclinat umil, admirativ,

Doar câinele se strecura tãcut şi emotiv,

Adulmecând parfumul muzei ce-a trecut.

Retras în colţu-i rece şi întunecat,

Molosul ghemuit se-aşeazã.

Închide ochii trist, adoarme şi viseazã,

O lunã plinã, cerul înstelat.

O nouã zi-şi aruncã-n lume versul,

Eu, câinele bãtrân m-am deşteptat,

Mã scutur încet şi c-un oftat,

Pe calea muzei stau sã-i ascult mersul.

Niciodatã vara n-a fost mai frumoasã

Sufletului meu, care nu te lasã.

17.08.2014