vineri, 15 august 2014

Dacã

Dacã pietrele ar vorbi, ar spune
Cã tu eşti apa care le dezmiardã.
Când arşita soarelui vine sã le ardã
Tu eşti roua nopţii, mângâind nisipul de pe dune.

Dacã aş avea curaj sã vorbesc,
Aş marturisi cã visele mele nebune
Se pierd în noapte în loc sã se-adune
Când în lumina lunii, la tine mã gândesc.

Dacã valurile înspumate ar vorbi,
Stâncile din faţa lor s-ar scufunda
Şi marea liberã spre ţãrm s-ar avanta,
Ivind dintre talazuri speranţa de-a iubi.


16.08.2014

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu