Recunoştinţã

Dacã tu n-ai fi fost,

Eu n-aş fi ceea ce sunt acum.

Am pornit alert pe un nou drum,

Cu cel ma prolific rost.

Vorbele mele purtate de vânt,

Rãsunã vioi prin vãi şi pe dealuri,

Pe ape stârnesc cercuri spre maluri

Se-ntorc spre primul cuvânt.

Întâia femeie şi-ntâiul bãrbat,

Când s-au intâlnit goi sub soare

S-au bucurat de stimulul ce doare,

Când teama te cuprinde de cel apropiat.

Dacã tu vei fi mereu,

Lumina şi-ntunericul ce mã-nconjoarã,

Cred ca la sfârşit ca-ntâia oara

Voi mulţumi smerit lui Dumnezeu.

13.08.2014